MO/Prabhupada 0787 - Oamenii înțeleg greșit Bhagavad-gītā ca un război obișnuit, violență
Lecture on BG 1.44 -- London, July 31, 1973
Pradyumna: Traducere: ”Vai! Cât de ciudat e că ne pregătim să comitem acte foarte păcătoase, mânați de dorința de a ne bucura de fericirea regală.”
Prabhupāda:
- aho bata mahat-pāpaṁ
- kartuṁ vyavasitā vayam
- yad rājya-sukha-lobhena
- hantuṁ svajanam udyatāḥ
- (BG 1.44)
Deci uneori Arjuna e acuzat și Bhagavad-gītā este acuzată că ”Există violență. Există violență. Bhagavad-gītā este plină de violență.” Da, e plină de violență. Câmpul de bătălie. Dar aici, un vaiṣṇava gândește... Arjuna se gândește că totul a fost aranjat pentru a sa rājya-sukha. Yad rājya-sukha-lobhena. Lobhena. A fost aranjat pentru satisfacția lui Arjuna, pentru ca el să se poată bucura de regat și de fericire. De fapt nu a fost așa. A fost aranjat de Kṛṣṇa pentru satisfacția Sa, nu a lui Arjuna. Deci aceasta este diferența între munca obișnuită și serviciul devoțional. Serviciul devoțional și munca obișnuită, par aproape egale. La fel cum locuim în această casă. Vecinii pot să creadă, că ”Trăiesc aici niște oameni, cântă, dansează. Și noi dansăm. Și cântăm uneori. Și mâncăm, ei de asemenea mănâncă. Atunci care e diferența?” Ei pot crede ”Care e diferența între serviciul devoțional și munca obișnuită?” Arată aproape la fel. De aceea oamenii înțeleg greșit Bhagavad-gītā ca un război obișnuit, violență. Dar nu e așa. E aranjat de Kṛṣṇa, pentru a-Și îndeplini misiunea. Misiunea Sa este paritrāṇāya sādhūnāṁ vināśāya ca duṣkṛtam (BG 4.8). Aceasta este satisfacția Sa, nu a lui Arjuna sau a altcuiva. Este planul Său. El vine, descinde pe această planetă, în acest univers, doar pentru a restabili adevăratul țel al vieții religioase și să omoare, să-i elimine pe cei care se opun scopului real al vieții, vieții umane. Aceasta este misiunea Sa, două lucruri simultan. Paritrāṇāya sādhūnāṁ vināśāya ca duṣkṛtam (BG 4.8).
Deci svajanam.
- aho bata mahat-pāpaṁ
- kartuṁ vyavasitā vayam
- yad rājya-sukha-lobhena
- hantuṁ svajanam udyatāḥ
- (BG 1.44)
Svajanam înseamnă rude. Rude nu înseamnă într-un sens mai larg, doar fratele sau sora sau tatăl sau unchiul meu. Nu. Svajanam înseamnă toate entitățile vii. Pentru că cineva care nu are conștiința de Kṛṣṇa, cu conștiința obișnuită, materială, nu poate gândi în termeni de svajanam. ”Rudele mele, toate entitățile vii,” nu pot gândi așa. De fapt, toți sunt svajanam, pentru că dacă Dumnezeu este tatăl, cum pretinde Kṛṣṇa, ahaṁ bīja-pradaḥ pitā, dacă El este tatăl suprem... Nu doar El pretinde asta, orice sistem religios bun pretinde, ”Dumnezeu este tatăl originar.” Asta e un fapt. Ahaṁ sarvasya prabhavo mattaḥ sarvam pravartate (BG 10.8). Totul vine de la El. El este tatăl suprem. Deci dacă Kṛṣṇa este tatăl suprem, El este tatăl tuturor. Sarva-yoniṣu kaunteya (BG 14.4). În toate speciile de viață, în toate formele, ei ne sunt toți svajana, rude. Cum pot să nu fie? Deoarece Kṛṣṇa este tatăl originar. Aceasta este conștiința de Kṛṣṇa. De aceea un devotat al lui Kṛṣṇa nu vrea să facă niciun rău oricărei alte entități vii. Aceasta este conștiința de Kṛṣṇa.