RO/Prabhupada 1065 - Cineva trebuie să învețe în primul rând că nu este acest corp material



660219-20 - Lecture BG Introduction - New York

Când suntem atât de contaminați material, aceasta se numește stadiu contaminat. Stadiul contaminat. Și falsul ego, falsa conștiință ... Falsa conștiință se manifestă prin ideea că "Eu sunt unul dintre produsele acestei naturi materiale" Aceasta se numește falsul ego. Toate activitățile materiale, yasyātma-buddhiḥ kuṇape tri-dhātuke (SB 10.84.13). Yasyātma-buddhiḥ kuṇape tri-dhātuke, cineva care este absorbit în gândul concepției corporale. Toată Bhagavad-gītā a fost explicată de către Domnul pentru că Arjuna s-a identificat cu concepția corporală. Deci cineva trebuie să se elibereze de concepția corporală asupra vieții. Aceasta este activitatea preliminară pentru un transcendentalist, care vrea să devină liber, care vrea să fie eliberat. El trebuie să învețe prima dată că nu este acest corp material. Această conștiință sau conștiința materială ... Când suntem eliberați din această conștiință materială, aceasta se numește mukti. Mukti sau eliberarea înseamnă să devii liber de conștiința materială. De asemenea în Śrīmad-Bhāgavatam definiția eliberării este dată spunând: muktir hitvānyathā rūpaṁ svarūpeṇa vyavasthitiḥ (SB 2.10.6). Svarūpeṇa vyavasthitiḥ. Mukti înseamnă eliberarea de conștiința contaminată a acestei lumii materiale, și să devenim situați in conștiința pură. Și toată învățătura din Bhagavad-gītā, este menită să trezească conștiința pură. Vom găsi în ultimele etape ale instruirii din Bhagavad-gītā că Kṛṣṇa îl întreabă pe Arjuna dacă este acum în conștiința purificată. Dacă este în conștiința purificată. Conștiința purificată înseamnă să acționăm conform cu indicațiile Domnului. Aceasta este conștiința purificată. Aceasta este substanța conștiinței purificate. Conștiința există deja acolo, dar deoarece suntem parte componentă, de aceea suntem afectați. Exisă afinitatea de a fi afectați de modurile materiale. Dar Domnul fiind supremul nu este niciodată afectat. El nu este niciodată afectat. Aceasta este diferența dintre Domnul Suprem și...

Domnul Suprem și ... Această conștiință este... Ce este această conștiință? Această conștiință este că "eu sunt". Cine sunt eu? Când suntem în conștiința contaminată acest "eu sunt" înseamnă că "eu sunt stăpânul a tot ceea ce controlez". Aceasta este conștiința impură. Și "eu sunt cel care se bucură". Toată lumea materială se mișcă și fiecare entitate vie crede că "eu sunt stăpânul și creatorul acestei lumi materiale". Conștiința are două comportamente psihice sau două diviziuni psihice. Una este "eu sunt creatorul" și cealaltă este "eu sunt cel care se bucură". Domnul Suprem este de fapt creatorul și cel care se bucură. Iar entitatea vie, fiind parte integrantă a Domnului Suprem, nu este de fapt creatorul sau cel care se bucură, ci este cea care cooperează. La fel ca o mașină întreagă. Partea mașinii este cea care cooperează, este cea care cooperează. Sau dacă studiem doar constituția propriului nostru corp. În corp există mâini, picioare, ochi, și toate aceste instrumente funcționează, dar toate aceste părți ale corpului nu sunt cele care se bucură. Stomacul este cel care se bucură. Piciorul se mișcă dintr-un loc în altul. Mâna colectează, mâna pregătește mâncarea, și dinții mestecă, și toate părțile corpului, sunt angajate în satisfacerea stomacului pentru că stomacul este partea principală în organizarea corpului. Și totul ar trebui dat stomacului. Prāṇopahārāc ca yathendriyāṇām (SB 4.31.14). La fel cum un copac devine verde prin turnarea apei la rădăcină. Sau poți deveni sănătos ... Părțile corpului - mâinile, picioarele, ochii, urechile și degetele - totul rămâne în stare bună când părțile corpului cooperează cu stomacul. În mod similar, ființa supremă, Domnul este cel care se bucură. El este cel care se bucură și El este creatorul. Și noi, ființe vii subordonate, produsele energiei Domnului Suprem, noi trebuie doar să cooperăm cu El. Această cooperare ne va ajuta. De exemplu, o mâncare bună e luată de către degete. Dacă degetele se gândesc "De ce să o dăm stomacului? "Haideți să ne bucurăm". Aceasta este o greșeală. Degetele nu pot să se bucure. Dacă degetele vor fructele bucuriei unei anume mâncări, degetele trebuie să o pună în stomac.