RO/Prabhupada 0396 - Comentariu la rugăciunile regelui Kulasekhara
Purport to Prayers of King Kulasekhara, CD 14
Acest verset, rugăciunea, este preluată dintr-o carte numită Mukunda-mālā-stotra. Această rugăciune a fost oferită de un rege numit Kulaśekhara. El a fost un mare rege, în același timp un mare devotat. Există multe situații în istoria literaturii vedice când împărații erau mari devotați, ei se numesc rājarṣi. Rājarṣī înseamnă că, deși ei sunt pe tronul regal, ei toți sunt oameni sfinți. Astfel, acest Kulaśekhara, regele Kulaśekhara, se roagă lui Kṛṣṇa "Dragul meu Kṛṣṇa, lebăda minții mele poate fi acum captivată de tija picioarelor Tale de lotus. Deoarece în momentul morții, cele trei elemente ale funcțiilor corporale, și anume mucusul, bila și aerul, ele se vor suprapune, și va fi o sufocare a vocii, așa că nu voi putea să-ți rostesc dulcele Nume Sfânt la momentul morții mele. " Comparația este dată în acest fel, precum lebăda albă, care ori de câte ori găsește o floare de lotus, merge acolo și se scufundă în apă, și încurcându-se astfel în tulpina florii de lotus. Deci, regele Kulaśekhara vrea ca în stadiul sănătos al minții și corpului său, el să poată fi imediat încurcat în tulpina picioarelor de lotus ale Domnului și să moară imediat. Ideea este că trebuie să luăm parte la conștiența de Kṛṣṇa, în timp ce mintea și corpul sunt încă într-o stare bună. Nu așteptați ultima etapă a vieții voastre. Continuați să practicați conștiența de Kṛṣṇa în timp ce corpul și mintea voastră sunt într-o stare sănătoasă, iar apoi, în momentul morții, veți putea să vă amintiți de Kṛṣṇa și distracțiile Sale și să fiți transferați imediat către împărăția spirituală.