MO/Prabhupada 0065 - Toată lumea va fi fericită
Arrival Lecture -- Gainesville, July 29, 1971
Vizitatorare: Există loc în mișcarea pentru alte persoane care îl slujesc indirect pe Kṛṣṇa, în loc să cântăm Hare Kṛṣṇa toată ziua?
Prabhupāda: Nu, procesul este, ca și cum torni apă la rădăcina copacului, apa este distribuită către frunze, ramuri, rămurele și acestea rămân proaspete. Dar dacă uzi numai frunzele, frunza se va usca, iar copacul se va usca și el. Dacă introduci alimentele în stomac, atunci energia va fi distribuită degetului tău, părului tău la unghiile tale și peste tot. Și dacă ții alimentele în mână, dar nu le bagi în stomac, vor fi doar pierderi inutile. Deci, tot acest serviciu umanitar a fost irosit pentru că nu există conștiință de Kṛṣṇa. Ei încearcă în atât de multe moduri să servească societatea umană, dar toți sunt frustrați în încercări inutile, pentru că nu există conștiința de Kṛṣṇa. Și dacă oamenii sunt instruiți să devină conștienți de Kṛṣṇa, atunci automat toți vor fi fericiți. Orice persoană care se va alătura, oricine va auzi, oricine va coopera - toată lumea va fi fericită. Deci procesul nostru este un proces natural. Îl iubești pe Dumnezeu și, dacă tu ești de fapt expert în iubirea lui Dumnezeu, în mod firesc îi iubești pe toți. Precum persoana conștientă de Kṛṣṇa, pentru că Îl iubește pe Dumnezeu, le iubește și pe animale. Iubește păsarile, fiarele, pe toată lumea. Dar așa-zisa dragoste umanitară înseamnă că iubesc o ființă umană, dar animalele sunt ucise. De ce nu iubesc animalele? Deoarece sunt imperfecți. Dar persoana conștientă a lui Kṛṣṇa nu va ucide niciodată un animal și nu va face nici un necaz animalului. Dar aceasta este iubirea universală. Dacă iubești numai pe fratele sau pe sora ta, aceasta nu este iubire universală. Dragostea universală înseamnă că-i iubești pe toți. Această iubire universală poate fi dezvoltată de conștiența de Kṛṣṇa, iar nu altfel.
Vizitatoare: Știu că unii dintre adepții au fost nevoiți să înceteze relațiile, ca să spunem așa, cu părinții lor din lumea materială, lucru care le face o anumită durere, pentru că părinții lor nu înțeleg. Acum, ce le spui să le facă acest lucru mai ușor?
Prabhupāda: Ei bine, un băiat care este în conștiința de Kṛṣṇa, el fac cele mai bune servicii părinților, familiilor, concetățenilor, societății. Fără a fi conștienți de Kṛṣṇa, ce serviciu le fac părinților lor? În mare măsură, ei sunt separați. Dar, așa cum Prahlāda Mahārāja a fost un mare devot iar tatăl său a fost un mare necredincios, întratâta încât tatăl său a fost ucis de Nṛsiṁhadeva, dar Prahlāda Mahārāja, când i-a fost ordonat de către Domnul să ceară o binecuvântare, el a spus că "nu sunt un comerciant, Domnule, ca pentru serviciul făcut să cer ceva în schimb. Vă rog să mă scuzați." Nṛsiṁhadeva era foarte multumit: "Iată un devot pur". Dar același devot pur a cerut Domnului, "Domnul meu, tatăl meu a fost ateu și a comis atâtea ofense, așa că cer ca tatăl meu să poată fi eliberat ". Și Nṛsiṁhadeva a spus: "Tatăl tău e deja eliberat pentru că tu ești fiul lui. În ciuda tuturor ofenselor sale, el este eliberat, pentru că tu ești fiul lui. Nu numai tatăl tău, ci tatăl tatălui tău, tatăl său până la șapte generații, toți sunt eliberați ". Deci, dacă un vaiṣṇava apare într-o familie, el eliberează nu numai pe tatăl său, ci și pe tatăl lui, și tatăl tatălui, în felul acesta. Dar acesta este cel mai bun serviciu pentru o familie, de a deveni conștient de Kṛṣṇa. De fapt, s-a întâmplat. Unul dintre elevii mei, Kārttikeya, mama lui era atât de mult legată de societate, că atunci când voia să-și vadă mama, mama îi spunea: "Stai jos. Mă duc la petrecerea de dans". Asta a fost relația. Totuși, pentru că el, acest băiat, este conștient de Kṛṣṇa, el de multe ori vorbea despre Kṛṣṇa mamei sale. La momentul morții, mama l-a întrebat pe fiu: "Unde este Kṛṣṇa al tău? Este aici?" Și imediat a murit. Aceasta înseamnă că la momentul morții și-a adus aminte de Kṛṣṇa, și imediat a fost eliberată. Acest lucru este menționat în Bhagavad-gītā, yaṁ yaṁ vāpi smaran loke tyajaty ante kalevaram (BG 8.6). În momentul morții, dacă cineva își amintește de Kṛṣṇa, atunci viața îi este încununată de succes. Astfel, această mamă, din pricina fiului, fiului conștient de Kṛṣṇa, ea a fost eliberată, dar fără să practice de fapt conștiința de Kṛṣṇa. Deci acesta este beneficiul.