MO/Prabhupada 0253 - Fericirea adevărată este descrisă în Bhagavad-gita



Lecture on BG 2.8 -- London, August 8, 1973

Pradyumna:

na hi prapaśyāmi mamāpanudyād
yac chokam ucchoṣaṇam indriyāṇām
avāpya bhūmāv asapatnam ṛddhaṁ
rājyaṁ surāṇām api cādhipatyam
(BG 2.8)

Traducere, "Nu pot găsi nimic ce mi-ar putea alunga mâhnirea care-mi secătuiește simțurile. N-aș fi în stare s-o risipesc nici dacă aș dobândi un regat îmbelșugat și fără rival pe pământ, sau chiar o suveranitate precum a semizeilor din ceruri."

Prabhupāda: Na hi prapaśyāmi mamāpanudyād. Aceasta este poziția existenței materiale. Suntem câteodată în dificultate. Nu câteodată. Tot timpul suntem în dificultate, dar spunem că doar câteodată deoarece pentru a trece peste dificultate, facem câteva încercări, și aceste încercări sunt considerate ca fericire. De fapt nu există fericire. Dar câteodată, în speranța că: "Prin această strădanie, voi fi fericit în viitor,"... La fel cum așa-zișii oameni de știință visează: "În viitor, o să devenim nemuritori." Mulți visează la asta. Dar cei care sun sănătoși la minte spun: "Nu crede în niciun viitor, nu contează cât de plăcut."

Deci aceasta este poziția noastră reală. Na hi prapaśyāmi mamāpanudyād. De aceea el s-a apropiat de Kṛṣṇa: śiṣyas te 'ham (BG 2.7). "Eu devin acum śiṣya al Tău." "De ce ai venit la Mine?" "Pentru că știu că nimeni altcineva nu mă poate salva din această poziție periculoasă." Acesta este bun simț. Yac chokam ucchoṣaṇam indriyāṇām (BG 2.8). Ucchoṣaṇam. Când suntem puși în mare dificultate, aceasta ne secătuiește simțurile. Nu există bucurie a simțurilor care să ne facă fericiți. Ucchoṣaṇam indriyānām. Aici fericirea înseamnă bucuria senzorială. De fapt aceasta nu este fericire. Adevărata fericire este descrisă în Bhagavad-gītā: atīndriyam, sukham atyantīkaṁ yat tat atīndriyam (BG 6.21). Adevărata fericire, atyantikam, suprema fericire nu este atinsă prin a te bucura de simțuri. Atīndriya, depășind, transcendental simțurilor. Aceasta este adevărata fericire. Dar noi am considerat fericirea ca bucurie senzorială. Deci prin bucuria senzorială nimeni nu poate deveni fericit. Pentru că suntem în existența materială. Și simțurile noastre sunt false. Simțurile reale - simțurile spirituale. Deci trebuie să ne trezim conștiința spirituală. Apoi cu simțurile spirituale ne putem bucura. Sukham atyantikaṁ yat atīndriya (BG 6.21). Depășind aceste simțuri. Depășind aceste simțuri înseamnă. Aceste simțuri acoperă. La fel cum sunt acest corp. De fapt nu sunt acest corp. Sunt suflet spiritual. Dar aceasta este ceea ce acoperă corpul meu real, corpul spiritual. La fel, corpul spiritual are simțuri spirituale. Nu ca nirākāra. De ce nirākāra? Este ceva de bun simț. La fel cum dacă ai o mână sau două, ai două mâini. Atunci când mâna este acoperită de o haină, haina are de asemenea o mână. Pentru că eu am o mână și haina mea are o mână. Deoarece am picioare, de aceea haina care mă acoperă are de asemenea picioare, pantaloni. Este ceva de bun simț. De unde a apărut acest corp? Corpul este descris: vāsāṁsi, articole de îmbrăcăminte. Deci articolele de îmbrăcăminte sunt tăiate conform cu corpul. Acestea sunt hainele. Și nu corpul meu este făcut conform cu hainele. Este ceva de bun simț. Deci când am mânecile bluzei, acesta este corpul subtil sau corpul grosier, de aceea la origine, spiritual, eu am mâini și picioare. Altfel de unde ar apărea? Cum le-am putea dezvolta?