MO/Prabhupada 0436 - Fericit in toate circumstantele si pur si simplu interesat in a fi constient de Krishna
Lecture on BG 2.8-12 -- Los Angeles, November 27, 1968
Devotat: Versetul 11, Slăvitul Domn a spus: "Rostind vorbe pline de înțelepciune, îi plângi pe cei ce nu trebuie plânși. Înțelepții nu-i jelesc nici pe cei vii, nici pe cei morți (BG 2.11)." Comentariu: "Domnul Și-a asumat imediat poziția de învățător și și-a mustrat discipolul numindu-l indirect un prost. Domnul a spus 'Vorbești ca un om învățat, dar nu știi că un învățat, cineva care știe ce e corpul și ce e sufletul, nu se lamentează în niciun stadiu prin care trece corpul, nici în viață, nici în moarte". După cum va fi explicat în capitolele următoare, va fi clar că a cunoaște înseamnă cunoașterea materiei, spiritului și controlorului celor două. Arjuna a adus argumentul că principiile religioase ar trebui să fie mai importante decât politica sau sociologia, dar el nu știa că cunoașterea materiei, sufletului și a Supremului e mai importantă decât formalismul religios. Și pentru că îi lipsea acea cunoaștere, nu ar fi trebuit să se pretindă învățat. Și cum nu s-a nimerit să fie foarte învățat, a ajuns să se lamenteze pentru ceva care nu era demn de aceasta. Corpul se naște și este destinat să dispară azi sau mâine. De aceea corpul nu este la fel de important ca și sufletul. Cineva care știe asta este cu adevărat învățat. Pentru el nu există motive de lamentare în niciun stadiu al corpului material."
Prabhupāda: El spune, Kṛṣṇa spune că "Acest corp, mort sau viu, nu are nimic pentru care să ne lamentăm." Corpul mort, să presupunem că atunci când corpul e mort nu are nicio valoare. Care este folosul lamentării? Putem să ne lamentăm mii de ani, nu o să revină la viață. Deci nu are rost să ne lamentăm pentru un corp mort. Și în ce privește sufletul, el este etern. Chiar dacă pare mort, odată cu moartea corpului, el nu moare. Atunci de ce ar trebui să fie cineva copleşit "O, tatăl meu e mort, o anumită rudă a mea e moartă" și să plângă? El nu este mort. O persoană trebuie să aibă această înțelegere. Atunci va fi bine dispus în toate situațille și va fi interesat doar de conștiința de Kṛṣṇa. Nu există niciun motiv de lamentare pentru corp, fie viu sau mort. Aceasta ne explică Kṛṣṇa în acest capitol. Continuă.
Devotat: "N-a fost nicio vreme când Eu să nu fi existat, nici tu și nici acești regi. Nici în viitor nu va înceta cineva dintre noi să existe (BG 2.12)." Comentariu: "În Vede, în Kaṭha Upaniṣad, precum și în Śvetāśvatara Upaniṣad, se spune că..."
Prabhupāda: (corectând pronunția) Śvetāśvatara. Există multe Upaniṣade, ele se numesc Vede. Upaniṣadele sunt titlurile Vedelor. La fel cum într-un capitol există un titlu, la fel Upaniṣadele sunt titlurile Vedelor. Există 108 Upaniṣade principale. Dintre ele, nouă sunt foarte importante. Dintre acestea nouă, Śvetāśvatara Upaniṣad, Taittireya Upaniṣad, Aitareya Upaniṣad, Īśopaniṣad, Īśa Upaniṣad, Muṇḍaka Upaniṣad, Māṇḍūkya Upaniṣad, Kaṭhopaniṣad, aceste Upaniṣade sunt foarte importante. Și de fiecare dată când există controverse asupra unui punct, cineva trebuie să dea referințe din aceste Upaniṣade.