MO/Prabhupada 0439 - Ghidul meu spiritual m-a vazut ca pe un mare fraier
Lecture on BG 2.8-12 -- Los Angeles, November 27, 1968
Tad vijñānārthaṁ sa gurum evābhigacchet (MU 1.2.12). Tad vijñānārtham, pentru a învăța acea știință transcendentală, cineva trebuie să accepte un guru. Gurum eva, sigur, trebuie. Altfel nu există nicio șansă. De aceea Kṛṣṇa este acceptat aici ca maestru spiritual de Arjuna, și ca maestru spiritual sau tată sau profesor, El are dreptul să-și dojenească fiul sau discipolul... Un fiu nu este niciodată nemulțumit de pedepsele tatălui. Asta e eticheta peste tot. Chiar dacă tatăl devine uneori violent, copilul sau fiul tolerează. Un exemplu tipic este Prahlāda Mahārāja. Copil inocent, copil conștient de Kṛṣṇa, dar tatăl îl tortura. Nu a spus niciodată ceva. "În regulă." La fel Kṛṣṇa, imediat ce Și-a asumat poziția de maestru spiritual, îl numește pe Arjuna un mare prost. La fel cum Caitanya Mahāprabhu a spus de asemenea că "Maestrul meu spiritual M-a considerat un mare prost (CC Adi 7.71)." Era Caitanya Mahāprabhu un prost? Și poate cineva să devină maestrul spiritual al lui Caitanya Mahāprabhu? Ambele sunt imposibile. Caitanya Mahāprabhu, chiar și dacă nu L-am accepta ca încarnare a lui Kṛṣṇa, dacă Îl acceptați doar ca un învățat sau om, tot nu se poate compara cineva cu înțelepciunea Sa. Dar El a spus că "Maestrul Meu spiritual M-a considerat un mare prost." Ce înseamnă asta? Că "O persoană, chiar și în poziția Mea, rămâne totdeauna un prost în fața maestrului său spiritual. Asta e bine pentru el." Nimeni nu ar trebui să creadă că "Ce știi tu? Eu știu mai bine." Această poziție e interzisă. Și altceva, din perspectiva discipolului, de ce ar trebui el să rămână întotdeauna un prost în fața unei asemenea persoane? În afară de cazul în care el este chiar autorizat, chiar atât de mare încât să mă poată învăța ca pe un prost. Cineva ar trebui să-și selecteze maestrul spiritual în așa fel încât imediat ce l-a selectat, el să rămână permanent un prost, chiar dacă nu e un prost, dar cea mai bună poziție e asta. Deci Arjuna, în loc să rămână pe același nivel ca prieten, acceptă de bună voie să rămână un prost în fața lui Kṛṣṇa. Și Kṛṣṇa acceptă că "Ești un prost. Vorbești ca un învățat, dar ești un prost, pentru că te lamentezi într-o problemă în care niciun învățat nu ar face-o." Aceasta înseamnă că dacă "Un prost se lamentează", atunci "Ești un prost. Deci ești un prost." Într-o manieră ocolitoare... La fel ca, cum este numit în logică? Paranteză? Sau ceva de genul. Da, dacă spun că "Arăți ca persoana care mi-a furat ceasul," aceasta înseamnă "Arăți ca un hoț." La fel Kṛṣṇa spune pe ocolite "Dragul Meu Arjuna, vorbești ca un om învățat, dar te lamentezi de un subiect de care niciun învățat nu o face."