MO/Prabhupada 0611 - Dacă vă pierdeți spiritul de a sluji, acest templu va fi ca o prăbușire
Lecture on SB 1.7.27 -- Vrndavana, September 24, 1976
Deci cel puțin noi, indienii, suntem instruiți astfel. Nu numai că suntem instruiți, suntem născuți devoți. Oricine s-a născut în India, aceea este o facilitate specială. La nașterea lor anterioară, ei au făcut multe austerități, multe austerități. Chiar și semizeii doresc să se nască și ei în India pentru a profita de această ocazie. Deci India ... Nu crede că ... India înseamnă această planetă, Bhāratavarṣa. Există o bună oportunitate. Deci nu ar trebui să ne gândim - Dacă ne gândim că "aici este o statuie de piatră", atunci nu va ține multe zile. Nu va ... Galagraha. Nu va mai fi vigraha, doar galagraha. Să presupunem că eu am înființat acest templu. Acum, sub conducerea mea, discipolii mei se închină lui vigraha. Vigraha înseamnă forma Domnului, rūpa. Dar, dacă nu se urmează principiile regulative, atunci după moartea mea va fi galagraha, o povară, cum că "Ticălosul nostru Guru Mahārāja a înființat acest templu iar noi trebuie să ne închinăm, să ne sculăm devreme dimineața, toate problemele. "Aceasta va fi ... Aceasta se numește galagraha, o povară, "El ne-a lăsat nouă o povară". Acesta este riscul. Apoi, acest templu atât de mare va fi gestionat prost și veți descoperi că "acest lucru se sparge" și "Acesta este necurat", și nu există nici o atenție. Aceasta va fi pentru noi... Aceasta se numește galagraha: "Ticălosul ne-a lăsat o povară."
Deci, este foarte dificil. Dacă noi am pierdut ..., dacă am pierdut acel sentiment că "Iată-l aici pe Kṛṣṇa. Aici avem o șansă ca să-I slujim pe El..." Sākṣād-dharitvena samasta-śāstraiḥ ... Nu aceea. Śrī-vigrahārādhana-nitya-nānā-śṛṅgāra-tan-mandira-mārjanādau. De îndată ce... De aceea suntem foarte vigilenți: "De ce nu ai făcut asta? De ce nu faci asta? De ce? De îndată ce sentimentul serviciului devoțional va fi pierdut, acest templu va fi o povară. Aceasta este calea. Va fi un templu atât de mare; pentru a-l gestiona, va fi o povară mare. Deci, ei simt povara. Prin urmare, pe ei nu-i deranjează dacă uneori sunt întreruperi. "În regulă, de toți banii pe care îi avem, hai să mâncăm noi mai întâi ." Aceasta este poziția. Vigraha și galagraha. Ar trebui să înțelegi. Dacă uităm că "Iată-l aici pe Kṛṣṇa prezent în persoană. Trebuie să-L primim foarte frumos. Trebuie să-i dăm o mâncare bună, o haină frumoasă, frumoasă ... "Atunci este slujire. Și de îndată ce sentimentul vine precum "Iată aici un idol de piatră" - ei spun uneori "închinarea la idoli" - "și am fost instruiți ca să Îl îmbrăcăm, să-i dăruim Lui ..., numai probleme." Apoi s-a terminat. Terminat. Asta vine peste tot. Am văzut în Nasik în multe temple mari că nu există pūjārī, iar câinii își fac acolo nevoile. Nu numai că sunt întreruperi. În țările occidentale, de asemenea, bisericile sunt închise. Mari-mari biserici din Londra, am văzut biserici foarte mari, dar sunt închise. Când sunt întâlniri duminică, îngrijitorul, doi, trei bărbați și o doamnă bătrână, numai ei vin. Nimeni nu vine. Și noi le cumpărăm. Am cumpărat mai multe biserici. Pentru că acum sunt inutile. Sunt inutile. La Los Angeles am mai cumpărat și alte câteva. În Toronto, tocmai am achiziționat-o recent. Mari biserici mari. Dar nu ni le-ar vinde. O biserică, preotul a spus că "voi da foc la această biserică, dar tot nu i-o voi da lui Bhaktivedanta Swami "(râsete) Această biserică din Toronto a fost și ea la fel. Și la Melbourne, condiția de vânzare a fost că trebuie să demolați această clădire a bisericii. Am spus: "De ce?" El a spus: "O utilizați acum ca templu, atunci nu o să v-o dăm." Au refuzat. Tu știi asta? Deci nu le place "Această mișcare a conștienței de Kṛṣṇa va achiziționa bisericile noastre și va instala Zeitatea Lui Rādhā-Kṛṣṇa". Nu le place asta. Dar nu se întâmplă.
Deci, nu numai bisericile din țările occidentale; și aici. De îndată ce veți pierde spiritul de slujire, acest templu va deveni o mare prăbușire, asta-i tot. Nu va mai exista templu. Deci trebuie să ne menținem spiritul de serviciu. Prin urmare, suntem atât de atenți - "De ce nu există flori proaspete?" Dacă credeți: "Iată aici o statuie de piatră. Ce însemnătate are floarea proaspătă sau floarea veche? Trebuie să dăm niște flori. Asta e tot." Dar nici un sentiment, că "Iată-l aici pe Kṛṣṇa. Trebuie să-i dăm flori proaspete". Așa cum eu sunt un om viu, dacă îmi dai o floare proaspătă, iar dacă aduceți niște gunoi, și dacă mi-l dai mie, voi fi oare mulțumit? Crezi tu asta? Deci, acest sentiment se pierde chiar de la început, cu că "vom satisface această statuie cu ceva gunoi, flori de gunoi. El nu va protesta. "Da, El nu va protesta. Dar viața ta va fi terminată. Protestul va veni astfel. De îndată ce ați pierdut sentimentul, bhāva, budhā bhāva-samanvitāḥ (BG 10.8) ... Cine poate să i se închine lui Kṛṣṇa? Când există bhāva, sthāyi-bhāva. Acest lucru a fost discutat în Bhakti-rasāmṛta-sindhu, ce este bhāva. Dar dacă nu aveți bhāva, atunci sunteți pe material (indistinct), kaniṣṭha-adhikārī. Doar de spectacol. Un spectacol nu poate merge prea multe zile. Spectacolul va fi terminat foarte curând.