RO/Prabhupada 0034 - Toată lumea primește cunoștințe de la o autoritate
Lecture on BG 7.1 -- Durban, October 9, 1975
Capitolul șapte, "Cunoașterea Absolutului". Există două lucruri, absolutul și relativul. Aceasta este lumea relativă. Aici nu putem înțelege un lucru fără celălalt. De îndată ce spunem că "iată fiul", trebuie să fie și un tată. De îndată ce spunem: "aici este soțul", trebuie să existe și o soție. De îndată ce spunem: "iată slujitorul", trebuie să existe și un stăpân. De îndată ce spunem "aici este lumină", trebuie să existe și întuneric. Aceasta se numește o lume relativă. Cineva trebuie să fie înțeles prin alți termeni relativi. Dar există o altă lume, numită lume absolută. Aici stăpânul și servitorul sunt la fel. Nu există nici o distincție. Deși unul este maestru și altul este slujitor, dar poziția este aceeași.
Așadar, capitolul al șaptelea al lui Bhagavad-gītā ne dă un indiciu despre lumea absolută, cunoașterea absolută. Cum poate fi obținută acea cunoaștere, acest lucru este rostit de către Absolut, Persoana Supremă, Kṛṣṇa. Kṛṣṇa este Persoana Supremă Absolută.
- īśvaraḥ paramaḥ kṛṣṇaḥ
- sac-cid-ānanda-vigrahaḥ
- anādir ādir govindaḥ
- sarva-kāraṇa-kāraṇam
- (Bs 5.1)
Aceasta este definiția Lui Kṛṣṇa dată de Domnul Brahmā în cartea sa, cunoscută sub numele de Brahma-saṁhitā, carte foarte autorizată. Această carte a fost readusă de Śrī Caitanya Mahāprabhu din sudul Indiei, și El a prezentat-o adepților Săi atunci când s-a întors din turneul de prin sudul Indiei. Prin urmare, acceptăm această carte, Brahma-saṁhitā, ca fiind foarte autoritativă. Acesta este procesul nostru de cunoaștere. Primim cunoștințe de la o autoritate. Toată lumea primește cunoștințe de la o autoritate, dar autoritatea în general, și procesul nostru de acceptare a autorității, sunt puțin diferite. Procesul nostru de acceptare a unei autorități înseamnă că și aceasta la rândul său acceptă autoritatea sa precedentă. Nu poate fi o autoritate auto-fabricată. Nu este posibil. Atunci este imperfectă. Am dat acest exemplu de multe ori, că un copil învață de la tatăl său. Copilul îl întreabă pe tată: "Tată, ce este această mașină?" Și tatăl spune: "Dragul meu copil, se numește microfon." Deci, copilul primește cunoștințele de la tată, "Acesta este microfonul". Deci, atunci când copilul spune altcuiva, "Acesta este microfonul", este corect. Deși este copil, totuși, pentru că a primit cunoștințele de la o autoritate, expresia lui este corectă. În mod similar, dacă primim cunoștințe de la o autoritate, atunci eu pot fi un copil, dar expresia mea este corectă. Acesta este procesul nostru de cunoaștere. Noi nu fabricăm cunoștințe. Acesta este procesul dat în Bhagavad-gītā în capitolul al patrulea, evaṁ paramparā-prāptam imaṁ rājarṣayo viduḥ (BG 4.2). Acesta e sistemul paramparā ...
- imaṁ vivasvate yogaṁ
- proktavān aham avyayam
- vivasvān manave prāha
- manur ikṣvākave 'bravīt
- (BG 4.1)
Evaṁ paramparā. Deci, cunoștințele absolute pot fi obținute atunci când auzim de la Absolut. Nici o persoană din lumea relativă nu ne poate informa despre cunoașterea absolută. Asta nu este posibil. Deci, aici înțelegem despre lumea absolută, cunoștințe absolute, de la Persoana Supremă, Persoana Absolută. Persoana absolută înseamnă anādir ādir govindaḥ (Bs 5.1). El este persoana originală, dar El nu are nici un alt original; deci este absolută. El nu trebuie să fie înțeles ca fiind cauzat de către altcineva. Acesta este Dumnezeu. Deci, aici, în acest capitol, se spune, śrī bhagavān uvāca, Persoana Absolută ... Bhagavan înseamnă Persoana Absolută care nu depinde de nimeni altcineva.