RO/Prabhupada 0251 - Gopīile sunt eterni asociați ai lui Krișna
Lecture on BG 2.6 -- London, August 6, 1973
Deci întreaga instrucțiune din Bhagavad-gītā este că: Nu ar trebui să acționezi pentru tine, ar trebui să acționezi pentru Kṛṣṇa. Deci chiar să lupți pentru Kṛṣṇa sau chiar să faci ceva abominabil pentru Kṛṣṇa... La fel ca gopīile. Gopīile erau captivate de Kṛṣṇa. Kṛṣṇa era un tânăr băiat foarte frumos și gopīile erau tinere fete. Aceasta în mod superficial... De fapt gopīile sunt eterni asociați ai lui Kṛṣṇa. Ānanda-cinmaya-rasa-pratibhāvitābhiḥ (Bs. 5.37). Ele sunt expansiuni ale lui Kṛṣṇa, expansiunea potenței plăcerii a lui Kṛṣṇa. Ele sunt menite pentru plăcerea lui Kṛṣṇa. Ele nu sunt femei ca oricare altele. Dar superficial, doar pentru a ne învăța să-L iubim pe Kṛṣṇa cu orice risc... De aceea gopīile, când sunt atrase de Kṛṣṇa la miezul nopții... Kṛṣṇa cânta din flaut și ele au devenit atrase și au plecat de acasă. Unele dintre ele erau blocate. Ele și-au dat chiar și viața. Atât de atrase erau. Acest tip de purtare, dacă tinerele fete... Conform cu civilizația vedică, ele nu pot părăsi protecția tatălui, soțului sau a fratelui. Nu pot. Mai ales la miezul nopții. Deci asta era împotriva principiului vedic. Este chiar un fel de prostituție. Dar deoarece a fost făcută pentru Kṛṣṇa, Domnul Caitanya Mahāprabhu, recomandă, ramyā kācid upāsanā vraja-vadhubhiḥ kalpitā: "Nu există un tip mai bun de adorare decât cea facută de vraja gopī. Vraja-vadhu. Cel mai abominabil. Pentru o tânără fată să lase protecția soțului, tatălui pentru a merge la un alt tânăr, potrivit culturii vedice, acesta este cel mai abominabil lucru. Și totuși pentru că în centru era Kṛṣṇa, este acceptat ca cea mai înaltă formă de adorare. Aceasta este conștiința de Kṛṣṇa. Trebuie să învățăm să acționăm doar pentru Kṛṣṇa, cum să-L iubim doar pe Kṛṣṇa. Atunci viața noastră va fi un succes. Și viața umană... Pentru că am venit din Vaikuṇṭha acum milioane și milioane de ani. Anādi karama-phale. Anādi înseamnă înaintea creației. Noi, entitățile vii, suntem eterne. Chiar și creația este anihilată după milioane și trilioane de ani, dar entitățile vii nu sunt anihilate. Na hanyate hanyamāne śarīre (BG 2.20). Ele rămân. Deci când această manifestare cosmică va fi anihilată, entitățile vii vor rămâne în corpul lui Viṣṇu. Și apoi când altă creație va avea loc, vor reveni pentru a-și îndeplini dorințele. Dorința reală este să se întoarcă acasă, înapoi la Dumnezeu.
Deci se oferă această șansă. Dacă această șansă nu este folosită corect, această viață umană este foarte, foarte riscantă. Iar va trebui să acceptăm ciclul nașterii și morții. Și nu doar asta, dar dacă nu ne îndeplinim misiunea vieții, atunci iar va exista anihilarea întregii creații și va trebui să stăm în corpul lui Viṣṇu milioane și trilioane de ani. Și iar vom veni. De aceea se spune anādi karama-phale. Anādi înseamnă "înaintea creației." Așa se întâmplă. Și pentru a învăța entitățile vii păcălite, Kṛṣṇa vine personal. Kṛṣṇa este foarte nerăbdător să ne ia înapoi acasă, înapoi la Dumnezeu. Pentru că suntem parte integrantă din Kṛṣṇa. Dacă fiul vostru hoinărește pe străzi, nu sunteți neliniştiți, "O, se poate întâmpla un accident și săracul băiat să fie ucis." Și atunci mergeți, încercați să vedeți. Similar, Kṛṣṇa este în aceeași poziție. Noi pur și simplu suferim viață după viață în această lume materială. Duḥkhālayam aśāśvatam (BG 8.15). Acest loc este mizerabil. Dar iluzia māyei, noi considerăm această condiție mizerabilă a fi fericire. Aceasta se numește māyā. Dar este... Nu există fericire în această lume materială. Totul este mizerabil. Cu cât înțelegem mai repede că totul este mizerabil în această lume materială cu atât mai repede ne pregătim să plecăm din această lume materială și să mergem înapoi acasă, înapoi la... acesta este sensul nostru. Altfel, orice facem, vom fi pur și simplu învinși. Pentru că ratăm țelul. Na te viduḥ svārtha-gatiṁ hi viṣṇum (SB 7.5.31). Durāśayā. Suntem plini de speranțe - care nu vor fi niciodată împlinite - încercăm să ajustăm lucrurile aici ca să devenim fericiți fără conștiința de Dumnezeu. Nu se va întâmpla niciodată... Na te viduḥ svārtha-gatiṁ hi viṣṇuṁ durāśayā. Durāśayā înseamnă "speranță care nu va fi niciodată împlinită."