RO/Prabhupada 0567 - Vreau să dau această cultură lumii
Press Interview -- December 30, 1968, Los Angeles
Jurnalist: De cât timp ai fost aici, domnule?
Prabhupāda: Am venit aici în septembrie 1965, și apoi am fost puțin indispus în mai 1967, cred. Atunci m-am întors în India. Apoi, din nou, m-am întors în decembrie 1967, după doar un an.
Jurnalist: Da, văd. De ce ai venit aici?
Prabhupāda: Pentru că vreau să dau această cultură lumii, iar ideea mea este că America este o țară avansată. Dacă o acceptă, atunci va fi posibilă difuzarea ideii în întreaga lume. Aceasta este ideea mea. Dar acum sunt plin de speranță, pentru că acești tineri americani educați, ei se interesează serios de această mișcare. Și publicăm lucrări, cărți, și ei scriu foarte bine. Deci eu sunt bătrân, eu pot muri, dar am implantat ideea. Ea se va continua. Va continua și ei vor fi acceptați. Experimentul a fost făcut. Dacă este frumos propagat, atunci va fi acceptat fără nici un eșec. Iar acești băieți care au venit la mine, ei au luat-o serios. Deci, sunt plin de speranță.
Jurnalist: Ți-am văzut revista. Este o revistă frumoasă.
Prabhupāda: Înapoi la Dumnezeu?
Jurnalist: Da, da. O revistă frumoasă.
Prabhupāda: Mulțumesc foarte mult. Mulțumesc.
Jurnalist: Un lucru frumos. Unde se publică asta?
Prabhupāda: Este publicată în New York.
Jurnalist: În New York. Am văzut ultimul număr ... E o revistă frumoasă. Ah, câți oameni sunt în mișcare, aproximativ?
Prabhupāda: Am mai mult de o sută de discipoli care urmăresc cu strictețe principiile mele de reglementare.
Jurnalist: O sută.
Prabhupāda: Da. În ramuri diferite. Am aproximativ treisprezece ramuri. Unii dintre ucenici lucrează la Londra.
Jurnalist: În Londra?
Prabhupāda: Da, ei fac foarte bine. Toate sunt cupluri căsătorite. Eu le-am căsătorit. Da. I-am căsătorit. Sunt băieți tineri, toți până-n treizeci de ani. Cel mai vechi discipol al meu are 28 de ani. Altfel, ei au 25, 24 de ani. Cel mult 30 de ani. Și, în mod similar, fete, ați văzut-o pe această fată. Vezi. Așa că îi accept, îi fac fericiți în viața căsătorită. Mentalitatea lor este ... Nu sunt după așa-zisa viață îngâmfată. Ei pot trăi foarte simplu cu cea mai mică cerere de necesități corporale, dar gândind foarte înalt despre conștiența de Kṛṣṇa. Deci, sunt foarte plin de speranță că, chiar dacă voi muri ... Pentru că sunt bătrân, în vârstă de 73 de ani. S-ar putea să mor în orice moment. Dar acum sunt asigurat că mișcarea mea va continua. Acești băieți o vor purta. Aceasta, misiunea mea, este în acest fel reușită. Am venit aici cu ideea că această mișcare a conștienței de Kṛṣṇa ar trebui să înceapă din America. Deoarece ceva acceptat de America, oamenii urmează, deoarece America este considerată a fi ... De fapt, America nu este o țară afectată de sărăcie. Deci, ei pot înțelege foarte ușor, pot să o accepte. Și există mulți tineri confuzi.