RO/Prabhupada 0631 - Eu sunt etern, acest corp nu este etern. Acesta este adevărul
Lecture on BG 2.28 -- London, August 30, 1973
Un argument în această privință este faptul că noaptea, când visăm uităm de acest corp. Acest trup, în vis văd că am plecat într-un loc diferit, vorbes cu alți oameni, iar poziția mea e diferită. Dar în acel moment, nu-mi amintesc dacă trupul meu stă întins pe pat, în apartamentul în care locuiesc. Dar nu ne amintim de acest corp. Aceasta este experiența tuturor. În mod similar, când m-am trezit dimineața, după ce mă ridic din pat, uit toate corpurile pe care le-am creat în vis. Care trup este cel real? Aceasta? Acest corp este cel real sau celălalt? Noaptea uit de acest corp, iar ziua uit de trupul pe care l-am visat. Totuși niciunul nu este cel real. Este doar o halucinanție. Dar eu sunt cel real pentru că eu văd noaptea, și tot eu văd ziua. Deci eu sunt etern, corpul nu este etern. Este un fapt. Antavanta ime dehā nityasyoktāḥ śarīriṇaḥ (BG 2.18). Śarīriṇaḥ, proprietarul corpului, este etern, dar nu corpul. Kṛṣṇa explică în atât de multe feluri despre condiționarea materială a acestui corp. Dar pentru cei care nu sunt foarte inteligenți, fără o bază de cunoștințe solidă, este foarte dificil să înțeleagă. Cu toate că lucrurile sunt foarte clare. Argumentul este foarte clar. Noaptea eu îmi uit acest corpul, iar ziua îmi uit corpul din timpul nopții. E un fapt. În mod similar, aș putea să uit corpul din timpul ultimelei mele apariții, din viăța anterioară sau aș putea să nu știu care o să fie corpul meu viitor. Dar eu voi continua să exist, iar corpul ar putea să se schimbe, chiar dacă va trebui să accept un alt corp care este temporar. Dar eu, așa cum exist, am un corp. Acesta este trupul spiritual.
Corpul spiritual deja există, iar avansul spiritual înseamnă mai înainte de toate că știu care este identitatea spirituală a eului meu. La fel cum Sanātana Gosvāmī a mers la Śrī Caitanya Mahāprabhu după ce s-a retras din slujba de ministru. Mai întâi el spus: ke āmi, kene āmāya jāre tāpa-traya(CC Madhya 20.102): "De fapt, eu nu știu cine sunt și de ce sunt supus condiței mizerabile de viață." Prin urmare această condiție mizerabilă de viață este corpul. Pentru eu obțin... De asemenea în vis. Când obțin un alt trup, câteodată sunt în vârful unui bambus înalt sau în vârful unui munte Și dintr-o dată cad. Sunt înfricoșat, și țip "Acum cad". Deci acest corp, acest corp material, corpul care aparțin, care... În realitate, eu nu aparțin de niciun corp. Eu am un corp spiritual separat.
Deci această viață umană este menită pentru realizarea că "Eu nu sunt acest corp material, am corp spiritual." Apoi apare întrebarea următoare "Care este scopul meu?" În corpul prezent, eu gândesc în anumite condiții materiale că "Acesta este corpul meu", iar el este produs în anumite condiții în această țară sau familie. Prin urmare "Aceasta este familia mea, aceasta este țara, aceasta este națiunea mea." Totul este în conceptul corporal de viață. Dacă nu sunt acest trup, atunci relațiile cu acest corp, fie că e vorba de familia mea, de țara mea sau de societatea mea, sau orice alt fel de relații sunt false pentru că trupul este fals.