MO/Prabhupada 0588 - Orice îți dorești, Krișna îți va oferi
Lecture on BG 2.20 -- Hyderabad, November 25, 1972
Atâta timp cât cineva are o fărâmă de dorință "Dacă aș fi asemănător lui Brahmā sau unui rege, sau lui Jawaharlal Nehru," atunci voi fi accepta un alt corp. Această dorință. Kṛṣṇa este atât de generos, de bun. Orice ne dorim - ye yathā māṁ prapadyante (BG 4.11) - Kṛṣṇa ne va da. Însă a lua ceva de la Kṛṣṇa... La fel cum se roagă creștinii "O Doamne, dă-ne nouă pâinea cea de toate zilele." Este o sarcină foarte dificilă pentru Kṛṣṇa să ne dea zilnic...? El ne o dă deja. El ne dă pâinea cea de toate zilele tuturor. Așa că acesta nu este modul de rugăciune. Felul lor de a se ruga... La fel cum a spus Caitanya Mahāprabhu, mama janmani janmanīśvare bhavatād bhaktir ahaitukī tvayi (CC Antya 20.29, Śikṣāṣṭaka 4). Aceasta este rugăciune. Nu avem nevoie să cerem nimic. Kṛṣṇa, Dumnezeu, a făcut aranjamente suficiente pentru întreținerea nostră. Pūrṇasya pūrṇam ādāya pūrṇam eva avaśiṣyate (ISO Invocation). Însă este restricționat de natură când suntem păcătoși. Devenim atei. Devenim demoni. Atunci furnizarea devine restricționată. Și apoi ne lamentăm că "O, nu este suficientă ploaie. Nu este asta sau aia..." Aceasta este restricția naturii. Însă prin rânduirea lui Dumnezeu, este suficientă mâncare pentru toată lumea. Eko bahūnāṁ vidadhāti kāmān. El le dă tuturor. Deci, atâta timp cât vom avea o fărâmă de dorință materială să ne îndeplinim planurile, vom fi nevoiți să acceptăm un corp material, și aceasta se numește janma. Altfel, entitatea vie nu se naște, nici nu moare. Această janma și mṛtyu... Entitățile vii sunt comparate cu scânteile, și Domnul Suprem cu focul cel mare. Aceasta este comparația. Așa că, atât focul cât și micile scântei, ambele sunt foc. Dar uneori scânteile cad din foc. Aceasta este decăderea noastră. Decăderea înseamnă venirea în lumea materială. De ce? Doar pentru plăcere, să-L imităm pe Kṛṣṇa. Kṛṣṇa este cel care se bucură. Noi suntem slujitori. Câteodata...Este un lucru natural. Servitorul dorește "dacă se poate să mă bucur ca stăpânul meu..." Atunci când acest sentiment sau afirmație apar, aceasta este māyā. Pentru că noi nu putem fi cei care se bucură. Este fals. Dacă mă gândesc că pot deveni cel care se bucură, chiar și în lumea materială... Toți vor să devină persoanele care se bucură. Ultima capcană a celor care vor să se bucure este gândirea ca "acum voi deveni Dumnezeu." Aceasta este ultima capcană. Pentru început aș vrea să devin manager sau proprietar. Apoi prim ministru. Apoi asta și aia. Și când totul este încurcat, atunci vom crede că "acum voi deveni Dumnezeu." Aceasta înseamnă că apare aceeași înclinație, să devenim stăpâni, să-L imităm pe Kṛṣṇa.