RO/Prabhupada 0574 - Nu poti omora corpul fara pedeapsa. Acest lucru este un pacat



Lecture on BG 2.19 -- London, August 25, 1973

"Pour l'âme, elle n'eut jamais de naissance ni de mort. Non née, elle ne cessera jamais d'être. Elle est née, éternelle, toujours existante, immortelle et primordiale. Elle ne meurt pas avec le corps."

Donc, de différentes manières, Krishna essaie de nous convaincre que l'âme est immortelle. Différentes manières. Ya enam vetti hantāram (BG 2.19). Quand on lutte, donc si on est tué ou... Alors Krishna dit que si l'on pense que: "Cet homme a tué cet homme," oui, ou "Cet homme peut tuer cet homme," ce genre de connaissance n'est pas parfaite. Personne ne tue personne. Ensuite, les bouchers, ils peuvent dire que "Alors pourquoi vous plaignez-vous que nous sommes en train de tuer?" Ils tuent le corps, mais vous ne pouvez pas tuer quand il y a l'injonction: "Tu ne tueras point." Cela signifie que vous ne pouvez pas tuer le corps, même sans sanction. Vous ne pouvez pas tuer. Bien que l'âme n'est pas tué, le corps est tué, encore vous ne pouvez pas tuer le corps sans sanction. C'est un péché. Par exemple, un homme qui vit dans un certain appartement. Donc, d'une certaine façon ou d'une autre vous le chassez de là, illégalement, vous le conduisez autre part. Donc, l'homme s'en va et se part se mettre à l'abri. C'est un fait. Mais parce que vous l'avez chassé de sa place de mauvaise foi, vous êtes un criminel. Vous ne pouvez pas dire: "Bien que je l'ai chassé, il va trouver un endroit." Non, c'est bon, mais vous n'avez pas le pouvoir de le chasser. Il était dans sa position légale de vivre dans cet appartement, et parce que vous avez la force de le chassé, vous êtes un criminel, vous devez être puni.

Donc cet argument, les bouchers ou les tueurs d'animaux ou de tout type de tueur, ils ne peuvent pas prendre cet argument. C'est "Ici, la Bhagavad-Gita dit que l'âme n'est jamais tuée, na hanyate hanyamāne śarīre (BG 2.20), même après la destruction du corps. Alors, pourquoi vous vous plaignez que nous tuons?" Donc, c'est l'argument, que vous ne pouvez même pas tuer le corps. Cela n'est pas permis. C'est un péché. Ubhau tau na vijānīto nāyam hanti na hanyate. Donc, personne ne tue personne, ni quiconque est tué par d'autres. C'est une chose. Encore une fois, d'une manière différente, Krishna dit, na jayate: l'entité vivante ne prend jamais naissance. La naissance est pour le corps ou la mort est pour le corps. L'entité vivante, l'étincelle spirituelle, alors que l'être est une partie intégrante de Krishna, que Krishna ne prend pas naissance, ne meurt pas... Ajo 'pi sann avyayātmā. Vous trouverez dans le quatrième chapitre. Ajo 'pi. Krishna est aja. Aja signifie qui ne prend jamais naissance. De même, nous faisant partie intégrante de Krishna, nous ne prenons jamais aussi naissance. La naissance et la mort est pour ce corps, et nous sommes tellement absorbés dans la conception corporelle de la vie que quand il y a la naissance ou la mort du corps nous pensons en terme de peines et de plaisirs. Il n'y a pas de plaisir bien sûr. Naissance et mort, c'est très douloureux. Parce que... Cela est déjà expliqué. La conscience de l'âme se répand sur tout le corps. Par conséquent, les peines et les plaisirs estimé à cause de ce corps. Alors Krishna a déjà fait savoir que ces types de douleurs et de plaisir, Matra-sparśās tu kaunteya (BG 2.14), toucher la peau seulement, il ne faut pas être très gênés. Tams titiksasva bhārata. De cette façon, si nous pensons à notre position, la réalisation de soi, comment nous sommes différents du corps... En fait, c'est la méditation. Si nous pensons très sérieusement à nous-mêmes et à propos du corps, c'est la réalisation de soi. L'auto-réalisation, je ne suis pas ce corps, je suis aham Brahmasmi, je suis une âme spirituelle. C'est la réalisation de soi.

================

"Pentru suflet nu există naștere sau moarte. Din moment ce există, nu va înceta vreodată să existe. El este nenăscut, etern, există dintotdeauna, nemuritor și primordial. El nu este distrus atunci când corpul e distrus.”

Deci, în diferite feluri, Kṛṣṇa încearcă să ne convingă că sufletul este nemuritor. În diferite feluri. Ya enaṁ vetti hantāram (BG 2.19). Atunci când există o luptă, și dacă cineva este ucis sau... Deci Kṛṣṇa spune că dacă cineva gândește astfel: ”Acest om l-a ucis pe acest om” sau ”Acest om îl poate ucide pe acest om”, acest fel de a gândi nu este pefect. Nimeni nu ucide pe nimeni. Atunci măcelarii ar putea să spună ”Atunci de ce vă plângeți că noi omorâm?” Ei ucid corpul, dar nu poți ucide atunci când există porunca: ”Să nu ucizi!” Aceasta înseamnă că nu poți omorî corpul chiar și dacă nu ar exista o sancțiune. Nu poți omorî. Deși sufletul nu este ucis, corpul este ucis, totuși nu poți omorî corpul fără sancțiune. Acest lucru este păcătos. De exemplu, un om locuiește într-un apartament. Și, într-un fel sau altul, îl alungi de acolo în mod ilegal, îl alungi de acolo. Atunci omul va ieși si va căuta adăpost în altă parte. Acesta este un fapt. Dar pentru că tu l-ai îndepărtat de poziția sa autentică, tu ești un infractor. Nu poți spune: ”Deși l-am alungat, își va găsi el un loc.” Nu. Aceasta este în regulă, dar tu nu ai nicio putere să îl alungi. El avea dreptul legal de a locui în acel apartament. și pentru că tu, cu forța l-ai alungat de acolo, ești un infractor și trebuie să fii pedepsit. Deci acest argument nu îl pot da măcelarii sau cei care ucid animalele sau orice fel de criminali, nu pot da acest argument.

Acela că: ”În Bhagavad-gītā se spune că sufletul nu este ucis niciodată, na hanyate hanyamāne śarīre (BG 2.20), nici chiar după ce corpul e distrus. Atunci de ce vă plângeți că noi ucidem?” Deci acesta este argumentul, că nu poți omorî nici măcar corpul. Acest lucru nu este permis. Este un act păcătos. Ubhau tau na vijānīto nāyaṁ hanti na hanyate. Deci nimeni nu ucide pe nimeni, și nici nu este ucis de nimeni. Acesta este un lucru. Din nou, într-un alt fel, Kṛṣṇa spune: na jāyate - entitatea vie nu se naște niciodată. Nașterea este a corpului așa cum și moartea este a corpului. Entitatea vie, scânteia spirituală, fiind parte integrantă din Kṛṣṇa, și cum Kṛṣṇa nici nu se naște, nici nu moare... Ajo 'pi sann avyayātmā. Îl găsești în capitolul patru. Ajo 'pi. Kṛṣṇa este aja. Aja înseamnă cel care nu se naște niciodată. Similar, noi fiind parte integrantă din Kṛṣṇa, noi de asemenea nu ne naștem niciodată. Nașterea și moartea sunt ale acestui corp, Și suntem atât de absorbiți în conceptul corporal de viață, încât atunci când apare nașterea sau moartea corpului simțim suferințele și plăcerile. Nu există plăceri desigur. Nașterea și moartea sunt foarte dureroase. Pentru că...acest lucru a fost deja explicat. Conștiința sufletului este răspândită în tot corpul. De aceea, simțim durerile și plăcerile datorate corpului. Deci Kṛṣṇa a spus deja că aceste dureri și suferințe, mātrā-sparśās tu kaunteya (BG 2.14), care ating doar pielea, cineva nu trebuie să fie foarte afectat de către ele. Tāṁs titikṣasva bhārata. În acest fel, dacă ne gândim la poziția noastră, realizarea de sine, cum suntem diferiți de acest corp... De fapt, aceasta înseamnă meditație. Dacă ne gândim foarte serios la noi înșine și la corp, aceasta este realizarea de sine. Realizarea de sine înseamnă ”Eu nu sunt corpul, eu sunt ahaṁ brahmāsmi, sunt suflet spiritual.” Aceasta este realizarea de sine.